Inteligența emoțională, un concept popularizat de Daniel Goleman în cartea sa cu același nume, se referă la capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona emoțiile proprii și pe ale altora. Aceasta presupune competențe precum conștientizarea emoțiilor, autocontrolul, empatia și abilitatea de a construi relații interumane armonioase. Multă vreme emoțiile și-au păstrat acest caracter misterios: o energie puternică și foarte mobilă care te poate arunca instantaneu dintr-o stare în alta și care te poate determina să faci lucruri de care nu te credeai capabil/ă. Emoțiile sunt mai puternice decât rațiunea iar cercetările din domeniul neuroștiinței confirmă acest lucru (pe care fiecare l-a observat în viața cotidiană) și explică și cum e asta posibil. Ba mai mult, înțelegând mai bine cum funcționează emoțiile avem șanse mai bune să ne controlăm și să ne adaptăm la această dualitate a naturii umane.
În articolul de azi voi explica pe scurt cum funcționează emoțiile și ce putem face ca să trăim mai bine cu dimensiunea noastră pulsională, cu animalul primitiv din noi și poate chiar să ne ridicăm cu adevărat la rangul de ființe umane.
Creierul emoțional versus creierul rațional
Foto credit Dr Chloe.
Din punct de vedere neurologic, creierul uman poate fi înțeles ca având trei niveluri interconectate:
- Creierul reptilian: responsabil pentru funcțiile de bază precum supraviețuirea.
- Sistemul limbic: centrul emoțiilor, unde se află structuri esențiale precum amigdala.
- Neocortexul: partea evoluată a creierului, responsabilă pentru gândirea logică, planificare și rezolvarea problemelor.
Pentru o explicație excelentă vedeți clipul acesta al lui Dr. Dan Siegel, care explică modelul creierului ca un pumn.
Atunci când percepem un stimul din mediu prin văz sau auz, informația este procesată mai întâi de către talamus, care funcționează ca un centru de retransmisie. De aici, semnalul poate urma două căi diferite:
- Calea scurtă: informația este trimisă direct la amigdala, ceea ce determină o reacție emoțională imediată, fără niciun corespondent cognitiv, fără gânduri.
- Calea lungă: informația este transmisă spre cortexul prefrontal, unde este analizată și evaluată în mod rațional, gândim ceva despre ce am văzut sau am auzit și decidem cum sau dacă să acționăm.
Această structură a creierului și acest traseu de preluare a informațiilor de la receptori explică de ce uneori emoțiile pot preceda rațiunea. Uneori ceea ce vedem sau auzim poate fi transimis direct spre amigdală, iar aceasta are capacitatea de a declanșa reacții rapide pentru a asigura supraviețuirea, toate acestea înainte ca neocortexul să finalizeze analiza detaliată a situației, adică înainte să trecem prin firul gândirii raționale și conștiente mesajul pe care l-am receptat cu ochii sau cu urechile.
Rolul amigdalei în inteligența emoțională
Amigdala joacă un rol central în procesarea emoțiilor. Aceasta este responsabilă pentru recunoașterea amenințărilor, declanșarea reacțiilor de luptă sau fugă și influențarea memoriei emoționale. Dacă amigdala este hiperactivă sau subactivă, poate duce la dificultăți în gestionarea emoțiilor, cum ar fi anxietatea excesivă sau lipsa de empatie.
Un alt aspect esențial în inteligența emoțională este conexiunea dintre amigdală și cortexul prefrontal. Cortexul prefrontal este regiunea unde are loc autoreglarea emoțiilor. Persoanele cu o conexiune bine dezvoltată între aceste două regiuni au o capacitate mai mare de a gestiona emoțiile dificile, de a rămâne calme în situații stresante și de a lua decizii rationale chiar și sub presiune. Când spun conexiune dezvoltată între aceste regiuni mă refer la niște sinapse, niște căi neuronale bogate și active între cele două regiuni ale creierului care au fost construite în timp, prin reflectarea la propriile impulsuri și dezvoltarea autocontrolului și a conștientizării de sine (adică toată polologhia cu rolul meditației și tot ceea ce te învață să faci un psihoterapeut sau un părinte bun, dacă ai avut noroc – i.e. inteligență emoțională).
De ce emoțiile preced rațiunea
Din punct de vedere evolutiv, emoțiile au fost esențiale pentru supraviețuire. Reactivitatea imediată a amigdalei i-a ajutat pe strămoșii noștri să recunoască rapid pericolele și să ia măsuri, cum ar fi să fugă de un prădător sau să se apere. Deși în lumea modernă nu mai sunt necesare aceleași reacții de supraviețuire, creierul nostru păstrează încă această arhitectură neurologică, fiindcă evoluția noastră bilogică nu e la fel de rapidă ca evoluția noastră socială și tehnologică.
Aceasta explică și de ce emoțiile pot uneori să eludeze gândirea rațională. O situație percepută ca amenințătoare poate activa o reacție emoțională intensă, înainte ca cortexul prefrontal să aibă timp să analizeze dacă acea amenințare este reală sau imaginară. De exemplu o femeie cuprinsă de panică urlă până se învinețește și proferează înjurături de neimaginat la vederea unui câine mic și pufos, nu mai mare decât o pisică, alergând vesel spre ea, de fapt spre un punct dincolo de ea, o tufă. O persoană cu o fobie severă de câini poate avea o reacție care să pară aberantă pentru cineva care nu are o fobie de câini și interpretează aceeași situație complet diferit.
Cum funcționează inteligența emoțională
Inteligența emoțională presupune dezvoltarea unor competențe specifice care implică interacțiunea acestor două regiuni ale creierului:
- Conștientizarea emoțiilor: Recunoașterea emoțiilor proprii (dorința/pofta, furia/frustrarea, agresivitatea, tristețea, bucuria, lucrurile de bază) și înțelegerea modului în care acestea influențează comportamentul.
- Autoreglarea: Gestionarea reacțiilor emoționale prin controlul impulsurilor și dezvoltarea unei perspective mai echilibrate (nu „gâtuim” emoția dar nici nu acționăm sub imperiul ei).
- Empatia: Capacitatea de a recunoaște și înțelege emoțiile altora (prin utilizarea neuronilor oglindă, adică nu există „nu pot”, biologic avem cu ce să facem asta).
- Abilități sociale: Construirea de relații pozitive prin comunicare eficientă și rezolvarea conflictelor (conectare autentică, ascultare, acceptare, sprijin, împărtășire de experiențe).
Dezvoltarea acestor competențe se face din ziua unu de viață, treptat, în stadii de dezvoltare, și continuă pe tot parcursul vieții. Numeroase cercetări au arătat că inteligența emoțională este un predictor mult mai bun al succesului în viață și al calității vieții decât coeficientul de inteligență sau ceea ce numim de obicei inteligență (verbală, numerică, logică, spațială). Nu e niciodată prea târziu să lucrezi la un aspect sau altul al inteligenței tale emoționale. Creierul nostru are această super putere numită neuroplasticitate, respectiv se poate modela în funcție de ce îl punem să facă. Așadar dacă îl punem să fie reflexiv, să fie empatic sau să se relaxeze structura de sinapse se va modifica iar ceea ce odată ne era complet străin ca stare sau ca nivel de autocontrol, ne poate deveni un stil de viață firesc.
Concluzie
Neurologia din spatele inteligenței emoționale subliniază importanța echilibrului dintre reacțiile rapide ale sistemului limbic și analiza rațională realizată de cortexul prefrontal. Înțelegerea acestor mecanisme nu doar că explică de ce uneori emoțiile „câștigă” în fața rațiunii, dar ne arată și cum putem lucra pentru a ne dezvolta competențele emoționale. Prin practică și conștientizare putem să învățăm să folosim tot ce avem în arsenalul natural – emoții și gânduri, pulsiune și rațiune – și să fim cu adevărat demni de calitatea de ființe umane (și nu să ne reducem la statutul de cățel zănatec care fuge după orice miros).
