Ce este memoria? Cum funcționează și ce spun cele mai noi cercetări despre limitările sale
Memoria este un aspect fundamental al funcționării noastre cognitive, care ne permite să stocăm, să extragem și să utilizăm informațiile din minte de-a lungul timpului. Ea ne modelează identitatea, ne informează deciziile și ne ajută să învățăm din experiențele trecute. Totuși, deși memoria pare un proces simplu, este mult mai complexă – și mult mai susceptibilă la erori – decât ne dăm seama mulți dintre noi. În acest articol, voi explora ce este memoria, cum funcționează, care sunt limitările sale și de ce este esențial să fim prudenți în privința acelor terapeuți care susțin că pot „recupera” amintiri reprimate sau „amintiri din vieți anterioare”.
Ce este memoria?
Memoria poate fi definită ca abilitatea creierului de a stoca și extrage informații. Este procesul care ne permite să ne amintim totul, de la fapte simple – cum ar fi cântecul preferat sau ziua de naștere a mamei – până la experiențe complexe și abilități învățate.
Memoria este, în general, împărțită în trei etape:
- Codificare: Este procesul de convertire a informațiilor din mediu într-o formă pe care creierul o poate stoca. Implică atenție la stimuli și procesarea lor într-un mod care îi face memorabili.
- Stocare: Odată ce informațiile sunt codificate, acestea trebuie stocate în creier. Această etapă implică retenția materialului codificat în timp. Stocarea poate fi pe termen scurt (păstrarea informațiilor pentru scurt timp, cum ar fi atunci când memorăm un număr de telefon doar pentru a-l forma) sau pe termen lung (unde amintirile sunt păstrate pentru luni, ani sau chiar o viață întreagă).
- Extragere: Aceasta este etapa de accesare a informațiilor stocate atunci când avem nevoie de ele. Ușurința cu care recuperăm aceste informații depinde de cât de bine au fost codificate și stocate și poate fi influențată de factori precum contextul sau starea emoțională.
Cum funcționează memoria: diferite tipuri de memorie
Memoria nu este un sistem unic, ci implică mai multe sisteme interconectate din creier. Câteva tipuri importante de memorie includ:
- Memoria senzorială: Este tipul de memorie cel mai scurt, care reține informațiile senzoriale (precum imaginile și sunetele) pentru o perioadă scurtă – de obicei doar câteva secunde.
- Memoria pe termen scurt: Cunoscuta și ca „memorie de lucru”, aceasta menține o cantitate mică de informații temporar, de obicei pentru 20-30 de secunde. Este esențială pentru sarcini precum rezolvarea problemelor de matematică sau amintirea unei conversații până la momentul în care răspundem.
- Memoria pe termen lung: Este cea mai durabilă formă de memorie, capabilă să stocheze informații pentru perioade extinse. Memoria pe termen lung poate fi împărțită în:
- Memoria explicită: Amintiri de fapte și evenimente pe care le putem rememora în mod conștient. De exemplu, amintirea datei nunții celui mai bun prieten.
- Memoria implicită: Amintiri care nu sunt rememorate în mod conștient, dar influențează comportamentul, precum memoria musculară dobândită învățând să mergem pe bicicletă sau să scriem la tastatură.
Limitările memoriei: descoperiri din cercetările recente
Deși memoria pare de încredere, cercetările moderne arată că este departe de a fi perfectă. Memoria este maleabilă, subiectivă și extrem de predispusă la erori. Iată câteva dintre cele mai importante descoperiri din studiile recente:
Memoria este constructivă, nu reproductivă
Memoria nu funcționează ca o cameră de luat vederi care înregistrează evenimentele exact așa cum s-au întâmplat. În schimb, creierul nostru reconstruiește amintirile de fiecare dată când ni le amintim. În timpul acestei reconstrucții, detaliile pot fi pierdute, modificate sau completate cu informații false fără ca noi să ne dăm seama.
Erorile martorilor oculari
Un domeniu în care lipsa de fiabilitate a memoriei are consecințe semnificative este cel juridic. Martorul ocular, odinioară considerat extrem de de încredere, s-a dovedit a fi remarcabil de predispus la erori. Studiile au arătat că martorii pot să-și amintească evenimentele inexact, mai ales când sunt influențați de întrebări capcană, stres sau sugestii din partea altor persoane.
Puterea sugestiei
Cercetările realizate de psihologi precum Elizabeth Loftus (click pe link) au arătat că este posibil să implantăm amintiri false prin sugestie. În studiile sale celebre, participanții au fost convinși că au avut experiențe care nu s-au întâmplat cu adevărat – cum ar fi că s-au pierdut într-un mall când erau copii. Acest lucru demonstrează cât de fragilă este memoria și cât de ușor poate fi manipulată.
Memoria și trauma
Deși mulți cred că evenimentele traumatice sunt adesea reprimate și recuperate mai târziu, acest lucru este controversat în domeniul psihologiei. Studiile arată că amintirile extrem de emoționale sau traumatizante tind să fie prezente și foarte vii, dar deseori cu detalii fragmentate sau distorsionate. Ideea că amintirile traumatice pot fi îngropate și apoi recuperate perfect mai târziu nu este larg susținută de dovezile științifice.
Afirmații false ale terapeuților necinstiți
Având în vedere limitările memoriei și vulnerabilitatea sa la sugestii, este important să fim precauți față de terapeuții care fac afirmații îndoielnice despre „recuperarea” amintirilor, viețile anterioare sau predicții despre viitor prin hipnoză sau alte metode. Iată câteva afirmații false comune făcute de practicanți neprofesioniști sau neetici:
„Descoperirea amintirilor reprimate”
Unii terapeuți susțin că te pot ajuta să „recuperezi” amintiri reprimate ale unor traume trecute prin tehnici precum hipnoza sau imaginația ghidată. Deși procesul de recuperare a amintirilor este real, ideea că amintirile traumatice sunt profund îngropate și pot fi accesate doar de un terapeut cu metode speciale nu este susținută științific. Mai mult, aceste tehnici pot duce la implantarea de amintiri false, mai ales dacă terapeutul sugerează sau implică faptul că clientul a trecut prin anumite evenimente.
„Amintirea vieților anterioare”
Anumiți practicieni, în special în domeniul terapiilor alternative, susțin că te pot ajuta să îți amintești „vieți anterioare.” Nu există dovezi științifice care să susțină existența vieților anterioare, cu atât mai puțin dovezi că amintirile lor pot fi accesate. Există în schimb numeroase dovezi despre practicieni de rea credință, practici lipsite de etică și despre cum funcționează de fapt memoria. Aceste pretenții se bazează pe pseudoștiință și pot crea narațiuni false pentru client, care pot deruta sau răni persoanele vulnerabile în căutarea clarității sau a vindecării. Efectele pot fi foarte grave, de la destabilizare psihică și emoțională gravă (episod psihotic, debut sau acutizare de tulburare afectivă etc.), la decizii importante de viață cu implicații foarte serioase (ex. Divorț, vânzări de bunuri etc.).
„Vizualizarea viitorului”
Similar, unii terapeuți sau mediumi pretind că te pot ajuta să accesezi/vezi viitorul prin hipnoză sau alte tehnici. Din nou, această afirmație nu este susținută de nicio cercetare științifică. Nicio formă de terapie sau hipnoză nu poate prezice sau dezvălui viitorul, iar astfel de promisiuni sunt exploatare și înșelăciune.
De ce sunt periculoase aceste afirmații
Atunci când terapeuții sau practicanții alternativi fac afirmații nefondate despre memorie – fie că este vorba de recuperarea unei traume reprimate, regresia în vieți anterioare sau predicții despre viitor – pun clienții în pericol. Sugestia că o persoană a trăit evenimente pe care nu și le amintește poate duce la confuzie, suferință și formarea de amintiri false, care pot părea la fel de reale ca și cele adevărate. Acest lucru poate avea consecințe pe termen lung, mai ales dacă amintirile false sunt traumatizante sau deranjante.
În plus, aceste practici pot profita de persoane vulnerabile care caută vindecare sau răspunsuri în momente dificile. Bazându-se pe pseudoștiință sau tehnici înșelătoare, practicienii lipsiți de etică pot împiedica clienții să primească tratamente adecvate și eficiente, bazate pe dovezi științifice și experiență.
Concluzie: e important să înțelegi cum funcționează memoria
Memoria este un proces fascinant și complex care modelează mare parte din viața noastră zilnică și din identitatea noastră. Totuși, nu este infailibilă. Cercetările moderne dezvăluie că amintirile noastre sunt fragile, ușor influențabile și departe de a fi înregistrări perfecte, așa cum ne place adesea să ne imaginăm. Având în vedere acest lucru, este esențial să fim prudenți în privința terapeuților sau practicienilor care fac promisiuni îndrăznețe despre recuperarea memoriei, mai ales când implică descoperirea amintirilor reprimate, explorarea vieților anterioare sau prezicerea viitorului.
Cea mai bună metodă de a ne proteja este să căutăm ajutor de la profesioniști certificați în domeniul sănătății psihice (psihiatri sau psihologi cu drept de practică de la Colegiu psihologilor), care se bazează pe dovezi și care respectă complexitatea memoriei, evitând tehnicile nefondate. Înțelegerea limitărilor memoriei ne permite să abordăm terapia – și viața – cu o perspectivă mai clară și mai informată.
