Experiențele din copilărie modelează o mare parte din cine suntem, ne influențează stima de sine, relațiile și sentimentul general al propriei valoari. Când un copil crește ne simțindu-se iubit sau fiind neglijat emoțional, aceasta va trăi consecințele acestei experiențe în viața adultă. Neglijarea emoțională poate avea consecințe adânci, la fel ca și neglijarea fizică. Aceasta poate afecta sănătatea psihică, încrederea în sine dar și în ceilalți precum și relațiile pe tot parcursul vieții. Totuși, înțelegerea acestor dinamici și aplicarea unor măsuri proactive pot aduce vindecare atât pentru cei care au trăit lipsa iubirii în copilărie, cât și pentru părinții care doresc să rupă acest ciclu și să creeze un mediu cald și susținător pentru copiii lor.
Acest articol îți dă exemple de ce să faci și ce să nu faci, atât pentru părinți, cât și pentru adulții care își caută vindecarea. Câteva schimbări mici pun bazele pentru un viitor cu mai multă compasiune și mai multă susținere atât față de sine, cât și față de copii.
Pentru părinți: cum să creezi un mediu iubitor și susținător
Ca părinți, este natural să ne dorim să ne protejăm copiii de dificultățile pe care poate le-am experimentat noi înșine. Însă, aceste experiențe pot influența inconștient felul în care ne creștem copiii. Fiind conștienți și având o intenție explicită de a hrăni nevoile emoționale ale copilului, putem rupe ciclul de neglijare emoțională.
Ce să faci ca părinte
- Fii disponibil emoțional
Fă un efort să fii disponibil emoțional pentru copilul tău. Ascultă activ, răspunde-i la emoții și validează-i sentimentele pentru a crea un mediu sigur în care să se simtă înțeles și să știe că pentru tine contează. - Încurajează comunicarea deschisă
Fă loc unei comunicări deschise, creând un context în care copilul tău se simte liber să se exprime. Pune întrebări deschise, arată interes sincer și ascultă fără a judeca sau a oferi sfaturi imediat. - Demonstrează compasiunea față de tine însuți
Fă exerciții de compasiune față de propria persoană și lasă-l pe copilul tău să fie martor la acestea. Arată-i că este în regulă să greșești și să te tratezi cu blândețe, ceea ce îl va învăța să se raporteze la propriile imperfecțiuni cu empatie și blândețe. - Oferă afecțiune fizică
Fă un obicei din a oferi afecțiune fizică regulat, cum ar fi îmbrățișările sau o mână caldă pe umăr. Studiile arată că atingerea fizică ajută copiii să se simtă în siguranță, iubiți și mai rezistenți emoțional.
Ce să eviți ca părinte
- Nu minimiza emoțiile copilului
Nu diminua sau desconsidera emoțiile copilului, spunând lucruri precum „Exagerezi” sau „Ce mare lucru.” Aceste comentarii pot face copilul să simtă că emoțiile sale sunt neimportante sau iraționale. - Nu fii prea critic
Nu exagera cu critica sau cu cerințele de perfecțiune. Critica constantă poate dăuna stimei de sine a copilului, făcându-l să creadă că nu este suficient de bun. În schimb, concentrează-te pe feedback constructiv și încurajare. - Nu îl compara cu alții
Nu îți compara copilul cu frații, prietenii sau alți copii. Comparațiile pot cultiva resentimente, rușine și sentimentul că trăsăturile sale unice nu sunt apreciate sau suficient de bune. - Nu îți proiecta problemele asupra lui
Nu îți proiecta nesiguranțele, anxietățile sau problemele nerezolvate asupra copilului. Copiii adesea preiau aceste emoții ca fiind ale lor, ceea ce poate duce la confuzie și îndoială de sine. În schimb, caută sprijin pentru propria vindecare, separat de rolul tău de părinte.
Pentru adulți care nu s-au simțit iubiți ca și copii: pași spre vindecare
Experiențele de lipsă de iubire sau validare în copilărie lasă adesea cicatrici emoționale care pot influența relațiile, alegerile de carieră și atitudinea față de grija de sine. Vindecarea acestor răni este o călătorie, însă, cu compasiune față de sine și conștientizare, este posibil să depășim aceste răni și să dezvoltăm un sentiment de sine mai sănătos și sigur.
Ce să faci ca adult în căutarea vindecării
- Practică compasiunea față de tine însuți
Fă un obicei din a-ți oferi compasiune. Recunoaște durerea pe care o simți și tratează-te cu bunătatea pe care poate nu ai primit-o în copilărie. Încearcă exerciții de auto-compasiune, cum ar fi să scrii o scrisoare către copilul tău interior sau practică zilnic afirmații pozitive. - Caută psihpterapie
Fă efortul de a lucra cu un psihoterapeut specializat în traumele din copilărie sau în lucrul cu „copilul interior.” Terapia oferă un spațiu sigur pentru explorarea amintirilor dureroase, reformularea experiențelor și dezvoltarea unor mecanisme de adaptare mai sănătoase. - Stabilește limite sănătoase
Fă o prioritate din a stabili limite în relații, mai ales dacă acestea îți amintesc de dinamici trăite în copilărie. Limitele ajută la protejarea bunăstării emoționale și îți permit să-ți valorizezi propriile nevoi. - Sărbătorește-ți realizările
Fă un obicei din a-ți sărbători realizările personale, oricât de mici ar fi. A fi crescut cu sentimentul că nu ești iubit adesea instalează un sentiment, o convingere că nu meriți. Recunoscând și sărbătorindu-ți realizările îți întărești valoarea ta ca persoană.
Ce să eviți ca adult în căutarea vindecării
- Nu-ți reprima sentimentele
Nu ignora sau suprima tristețea, furia sau durerea pe care o poți simți față de trecut. A permite acestor emoții să fie exprimate și procesate este o parte importantă a vindecării. - Nu te învinovăți pentru trecut
Nu lua asupra taq vina pentru ceea ce s-a întâmplat în copilărie. Amintește-ți că, în calitate de copil, nu ai fost responsabil pentru acțiunile adulților din jurul tău, iar incapacitatea lor de a arăta iubire nu a fost vina ta. - Nu cădea în perfecționism
Nu te lăsa prins în capcana perfecționismului ca o modalitate de a câștiga iubire sau validare. Această tendință adesea provine din experiențe timpurii de inadecvare și poate fi copleșitoare. În schimb, caută autenticitatea în locul perfecțiunii. - Nu te izola de oameni
Nu evita relațiile apropiate de teama de a fi rănit. Deși este firesc să fii precaut, construirea unor conexiuni de sprijin cu ceilalți poate aduce vindecare și poate înlocui lipsurile emoționale din copilărie.
În concluzie
Atât pentru părinți, cât și pentru adulții aflați în căutarea vindecării rănilor din copilărie, călătoria spre bunăstare emoțională cere răbdare, compasiune față de sine și dorința de a crește. Părinții pot crea activ medii iubitoare și ssusținătoare pentru a dezvolta reziliența și stima de sine a copilului. În același timp, adulții care au crescut simțindu-se neiubiți pot rupe ciclul prin auto-îngrijire intenționată, terapie și relații de suport.
Indiferent dacă ești părinte care încearcă să creeze o casă plină de iubire sau adult în căutarea vindecării rănilor din trecut, ține minte că schimbarea este posibilă. Cu fiecare pas mic ne apropiem de o viață trăită în mod autentic, o viață cu mai multă compasiune și dragoste.
