Înțelegerea modului în care stresul și anxietatea se manifestă la copii este esențială pentru părinți, învățători, profesori și alte persoane care îi îngrijesc. Deoarece copiii își procesează emoțiile în funcție de stadiile lor de dezvoltare, semnele de stres sau anxietate pot varia considerabil în funcție de grupa de vârstă. Recunoașterea acestor semne din timp poate duce la intervenții eficiente care promovează bunăstarea emoțională și mecanisme sănătoase de adaptare.

În acest articol, voi explora cum se exprimă stresul și anxietatea la copii prin schimbări de comportament, simptome fizice, tulburări de somn, regresie și modificări în performanța școlară. Voi împărți informațiile în trei categorii de vârstă: 3-6 ani, 6-12 ani și 12-20 de ani.

1. Schimbări de comportament în funcție de vârstă

3-6 Ani: Mai multe accese de furie sau comportament dependent

La această vârstă, copiii încă învață să își identifice și gestioneze emoțiile. Când se simt anxioși sau stresați, pot deveni mai iritabili, mai dependenți de părinți sau predispuși la accese de furie. Acest comportament este adesea modul lor de a comunica faptul că ceva li se pare copleșitor.

6-12 Ani: Iritabilitate sau sfidare crescută

Pe măsură ce copiii cresc, mediul lor social devine mai complex. Stresul se poate manifesta prin iritabilitate, sfidare sau conflicte cu membrii familiei și prietenii. De asemenea, pot afișa un comportament opozant, care reprezintă modul lor de a-și exprima frustrarea sau incapacitatea de a-și gestiona emoțiile.

12-20 Ani: Retragere din cadrul familiei sau dintre prieteni

Adolescenții tind să devină mai retrași atunci când sunt stresați sau anxioși. Pot petrece mai mult timp singuri sau pe dispozitive electronice, izolându-se de familie și prieteni. Acesta poate fi un semn că se confruntă cu emoții pe care nu le înțeleg pe deplin sau pe care nu știu cum să le exprime.

2. Simptome fizice ca indicatori ai stresului

3-6 Ani: Dureri de burtă sau de cap fără o cauză medicală

Copiii mai mici nu pot articula întotdeauna emoțiile lor, dar își vor exprima adesea disconfortul prin simptome fizice precum durerile de burtă sau de cap. Dacă aceste simptome apar frecvent fără o cauză medicală, ar putea indica prezența stresului sau anxietății.

6-12 Ani: Plângeri frecvente de amețeală sau greață

La această vârstă, copiii pot începe să verbalizeze mai des simptome fizice specifice, cum ar fi amețeala, greața sau senzația de stare generală de rău. Aceste senzații pot fi legate de anxietate, deoarece copiii încep să experimenteze mai multă presiune din partea școlii, prietenilor și activităților extrașcolare.

12-20 Ani: Tensiune musculară, dureri de cap sau oboseală frecventă

Adolescenții resimt adesea stresul la nivel fizic, manifestând simptome precum tensiune musculară, dureri de cap sau oboseală cronică. Aceste simptome pot fi cauzate de presiunea academică, provocări sociale sau incertitudinea legată de viitor. Manifestările fizice pot fi deosebit de provocatoare, deoarece deseori seamănă cu simptomele unor afecțiuni medicale, ceea ce face mai dificilă identificarea stresului ca fiind cauza principală.

3. Tulburările de somn: un semn comun al anxietății sau stresului

3-6 Ani: Coșmaruri sau refuzul de a dormi singur

La copiii mici, anxietatea apare frecvent în timpul somnului. Pot avea coșmaruri frecvente sau pot dezvolta o teamă bruscă de a dormi singuri, chiar dacă anterior nu aveau această problemă. Această regresie poate indica faptul că se simt nesiguri sau anxioși cu privire la ceva din mediul lor.

6-12 Ani: Dificultăți la adormire sau menținerea somnului

Problemele de somn devin mai complexe pentru copiii mai mari. Pot avea dificultăți în a adormi, în a rămâne adormiți sau pot avea un somn agitat. Aceasta ar putea fi din cauza îngrijorărilor legate de școală, prietenii sau schimbări în viața lor, care le perturbă relaxarea și somnul.

12-20 Ani: Insomnie sau somn excesiv

Adolescenții pot oscila între insomnie și somn excesiv, ambele fiind reacții la stres sau anxietate. Insomnia poate reflecta incapacitatea de a-și opri gândurile, în timp ce somnul excesiv ar putea fi o formă de evadare, permițându-le să evite confruntarea cu situațiile stresante.

4. Regresia: întoarcerea la comportamente anterioare

3-6 Ani: suptul degetului sau enurezis

Când se confruntă cu stres, copiii mici pot reveni la comportamente pe care le-au depășit, cum ar fi suptul degetului sau udatul patului. Aceasta este adesea o modalitate inconștientă de a căuta confort și siguranță.

6-12 Ani: Comportament specific vârstelor mai mici 

Copiii mai mari pot manifesta comportamente care par imature pentru vârsta lor, cum ar fi dorința de a fi alintați, refuzul de a face lucruri pe care le fac în mod normal singuri sau folosirea unui limbaj infantil. Aceste acțiuni indică adesea că doresc reasigurare și confort.

12-20 Ani: Recurgerea la strategii de adaptare mai puțin mature

Pentru adolescenți, regresia poate însemna revenirea la strategii de adaptare mai puțin eficiente, cum ar fi comportamentul impulsiv, timpul excesiv petrecut în fața ecranului sau chiar comportamente riscante. Aceste acțiuni pot reprezenta o încercare de a gestiona emoțiile copleșitoare sau de a evita factorii de stres.

5. Modificări în performanța școlară ca indicator al stresului

3-6 Ani: Reticență la mersul la grădiniță 

Pentru copiii mai mici, stresul se poate manifesta printr-o reticență bruscă sau refuz de a merge la grădiniță. Acest lucru poate indica anxietate de separare, frică de medii noi, dificultăți în adaptarea la rutine sau probleme legate de mediul în care va merge.

6-12 Ani: Scădere a performanțelor școlare sau evitarea temelor

Pe măsură ce școala devine o parte mai semnificativă a vieții lor, copiii își pot manifesta stresul printr-o scădere a performanțelor școlare, amânare sau evitarea temelor. Pot exprima frustrare față de subiecte care anterior le făceau plăcere, indicând faptul că anxietatea le afectează capacitatea de concentrare sau performanța.

12-20 Ani: Scădere bruscă a notelor, amânare sau chiul

Adolescenții pot începe să chiulească, să evite temele sau să aibă o scădere bruscă a notelor. Aceste comportamente pot indica faptul că se simt copleșiți de presiunea academică, probleme sociale sau îngrijorări legate de viitor, cum ar fi alegerile legate de carieră sau facultate.

Cum să îți ajuți copilul să facă față stresului și anxietății

Recunoașterea acestor semne este primul pas în susținerea copilului sau adolescentului în fața stresului și anxietății. Iată câteva strategii care pot fi de ajutor:

  • Ascultă fără să îi judeci: Încurajează comunicarea deschisă, ascultându-le îngrijorările fără a le minimiza sentimentele sau experiențele.
  • Creează un mediu sigur: Asigură-te că au un mediu sigur și reconfortant în care să se simtă acceptați și iubiți așa cum sunt.
  • Încurajează mecanisme sănătoase de adaptare: Introdu tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă, mindfulness sau activități fizice și creative.
  • Monitorizează schimbările: Fii atent la orice schimbări bruște în comportament, somn sau sănătate fizică care ar putea indica o creștere a nivelului de stres sau anxietate.
  • Solicită ajutor de specialitate: Dacă stresul sau anxietatea copilului devine intense, persistă perioade mai lungi de timp sau interferează cu viața lor de zi cu zi, ia în considerare că ceri sprijinului unui psihoterapeut.

Concluzie

Copiii și adolescenții nu își pot exprima întotdeauna sentimentele, dar comportamentele lor, simptomele fizice și schimbările din rutina zilnică pot oferi indicii importante despre bunăstarea lor emoțională. Înțelegând modurile diferite prin care stresul și anxietatea se manifestă în funcție de vârstă, poți oferi sprijinul și îndrumarea potrivite pentru a-i ajuta să facă față acestor provocări.

Acest articol oferă o perspectivă cuprinzătoare asupra modului în care stresul și anxietatea se manifestă la diferite grupe de vârstă, furnizând informații valoroase pentru părinți, profesori și educatori. Dacă ai nevoie de îndrumare sau sprijin suplimentar, nu ezita să apelezi la un psihoterapeut specializat în lucrul cu copii și adolescenți.