Hipnoterapia este o tehnică terapeutică ce folosește relaxarea ghidată, atenția concentrată și ghidată spre o anumită temă, pentru a atinge o stare de profundă de atenție la sine, la propriile gânduri și senzații. Este diferită de hipnoza de scenă. Adesea această stare este denumită transă. Această stare de transă le permite clienților să exploreze gânduri, sentimente și amintiri care nu se află în câmpul conștient al atenției sau care ar putea fi prea stresante de experimentat altfel. Abordarea acestor situații într-o stare de relaxare profundă, cum ar fi hipnoza, poate fi deosebit de utilă pentru a trata probleme precum anxietatea, fobiile și obiceiurile nedorite. Dar cum arată exact o ședință tipică de hipnoterapie? Haideți să parcurgem procesul.

Discuție inițială

Înainte de a începe efectiv hipnoza, prima parte a unei ședințe de hipnoterapie implică de obicei o discuție inițială. Aceasta este o etapă esențială în care terapeutul și clientul discută obiectivele, preocupările și așteptările clientului. Terapeutul va întreba despre istoricul medical al clientului, fundalul psihologic și eventualele experiențe anterioare cu terapia sau hipnoza. Aceasta este, de asemenea, o ocazie pentru client să pună întrebări și să clarifice eventualele concepții greșite despre hipnoză.

Faza de inducție

După consultația inițială, se trece în faza de inducție. Inducția este concepută pentru a relaxa clientul și a-l pregăti pentru starea hipnotică. Terapeutul poate folosi o varietate de tehnici, cum ar fi exercițiile de respirație profundă, relaxarea musculară progresivă sau exercițiile de vizualizare, pentru a ajuta clientul să intre într-o stare de relaxare profundă. Această fază este crucială pentru a ajuta clientul să se deconecteze de lumea exterioară și să se concentreze pe interior.

Tehnici comune de inducție includ:

  • Fixarea privirii: Terapeutul poate cere clientului să își fixeze privirea asupra unui anumit obiect sau punct din cameră, cum ar fi o lumină sau un loc pe perete. Această tehnică poate ajuta clientul să se concentreze și să înceapă să intre în starea hipnotică.
  • Relaxarea progresivă: Terapeutul ghidează clientul printr-un proces de relaxare a diferitelor grupe musculare din corp, adesea începând de la cap și lucrând până la picioare. Aceasta promovează relaxarea fizică, care, la rândul său, ajută mintea să se relaxeze.
  • Imagerie ghidată: Terapeutul poate cere clientului să își imagineze un loc liniștit și calm, cum ar fi o plajă sau o pădure. Concentrându-se asupra detaliilor acestei imagini mentale, clientul poate adânci și mai mult starea de relaxare.

Adâncirea transei

Odată ce clientul este într-o stare de relaxare, terapeutul poate folosi tehnici suplimentare pentru a adânci transa. Această fază este esențială pentru a ne asigura că clientul se află într-o stare receptivă, unde munca terapeutică poate fi cea mai eficientă. Tehnicile folosite aici pot include numărătoarea inversă de la zece la unu, ghidarea clientului să își imagineze că coboară o scară sau repetarea unor fraze liniștitoare care încurajează relaxarea mai profundă.

Intervenția terapeutică
Clientul fiind acum într-o stare profundă de relaxare, începe faza de intervenție terapeutică. Aici are loc esența hipnoterapiei. Terapeutul va ghida clientul prin exerciții sau va sugera idei care se aliniază cu obiectivele stabilite la început. Acestea pot include:

  • Sugestii pozitive: Terapeutul poate oferi clientului sugestii care încurajează schimbarea pozitivă. De exemplu, dacă clientul încearcă să renunțe la fumat, terapeutul ar putea sugera cum clientul nu va mai simți nevoia de a fuma sau că se va simți calm și în control atunci când este în preajma fumătorilor.
  • Explorarea subconștientului: Terapeutul ar putea ghida clientul să exploreze amintiri, sentimente sau experiențe relevante pentru preocupările actuale. Aceasta poate ajuta la descoperirea problemelor sau credințelor subiacente care contribuie la provocările clientului.
  • Recadrarea gândurilor negative: Terapeutul ar putea lucra cu clientul pentru a recadra gândurile sau credințele negative. De exemplu, dacă clientul se confruntă cu o stimă de sine scăzută, terapeutul ar putea sugera noi moduri, pozitive, de a gândi despre sine.

Revenirea

După ce munca terapeutică este finalizată, terapeutul va ghida clientul ușor înapoi către starea de conștiență deplină în faza de revenire. Acest lucru se face adesea prin inversarea procesului de inducție – numărând de la unu la zece sau sugerând cum clientul devine treptat mai conștient de împrejurimile sale. Terapeutul se asigură ca clientul să fie pe deplin treaz, alert și confortabil înainte de a încheia ședința.

Discuția post-ședință
Ședința se încheie de obicei cu o discuție scurtă. Terapeutul va vorbi cu clientul despre experiența sa în timpul ședinței, despre orice perspective sau sentimente care au apărut și despre cum se simte după hipnoză. Aceasta este, de asemenea, o ocazie de a discuta despre ședințe următoare sau tehnici suplimentare pe care clientul le poate folosi în afara terapiei.

Concluzie

O ședință tipică de hipnoterapie este un proces structurat cu grijă, conceput pentru a ghida clientul într-o stare de relaxare concentrată în care poate avea loc munca terapeutică. Scopul este de a ajuta clientul să acceseze subconștientul, să abordeze probleme specifice și să promoveze schimbări pozitive. Deși hipnoterapia poate fi un instrument puternic, este esențial să lucrați cu un terapeut calificat și experimentat pentru a asigura cele mai bune rezultate.
Dacă te gândești să faci hipnoterapie, să înțelegi cum funcționează te poate ajuta să abordezi procesul cu încredere și claritate, pregătindu-te pentru o experiență terapeutică de succes.