Testul acesta de auto control. Dacă vrei să te joci puțin fă testul și apoi gândește-te ce ai putea să schimbi în viața ta.

Există această atitudine adânc înrădăcinată în cultura populară cum că cineva care are autocontrol are o capacitate formidabilă de a rezista tentațiilor, durerii, impulsurilor etc. Scenele de film american sunt probabil cele mai comune imagini care vin în minte. Un Silvester Stalone în Rocky sau Demi Moore în GI Jane au devenit iconice. Într-o perspectivă religioasă (creștină, fiindcă asta îmi e familiară) tablourile sfinților martiri, ale profeților sau Iisus însuși sunt exemple de autocontrol și voință care au inspirat și continuă să inspire oamenii și pe bună dreptate. În viața cotidiană însă eroismul se manifestă ceva mai trivial iar pentru a supraviețui pe termen lung avem nevoie mai degrabă de o evitare strategică decât de confruntare. Când tentația e canapeaua, mașina, televizorul, serviciul de video streaming,  raftul de mâncare semipreparată sau mâncarea fast food comandată super rapid iar contextul e de oboseală, frustrare și lipsă de perspectivă, e nevoie de un sine pe steroizi să poată să se mai abțină.

Confortul accesibil în combinație cu oboseala și nemulțumirea ne fac să fim extrem de vulnerabili la plăceri imediate. Motivația noastră e orientată pe ceea ce putem percepe clar și distinct ca un beneficiu acum iar promisiunea unui posibil beneficiu ambiguu la un moment dat greu de anticipat e complet neatrăgătoare. După cum spune și proverbul: nu dai pasărea din mână pe cea de pe gard. Așa că ce ne facem, cum ne păstrăm în formă și cum rămânem în joc pe termen lung?

Preia controlul asupra mediului

Voința proprie sau liberul arbitru, în lumina ultimelor cercetări de biologie și de psihologie, e doar o invenție și nu se susține în realitate nicicum. Da, a fost o invenție folositoare mult timp (Augustin și Descartes sunt în mare parte responsabili), dar o invenție care a adus nenumărate probleme practice, cum ar fi:

  • Vinovăția – un concept care blochează schimbarea și care generează disfuncție, pe care insist să îl înlocuiesc cu responsabilitatea,
  • Stigmatizarea,
  • Mistificarea și
  • O supra atribuire de putere individuală care conduce la o sumă de strategii proaste.

Ce e de făcut în atare condiții? Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să preiei controlul asupra mediului în care funcționezi. Cum arată asta în practică? Uite câteva exemple.

Controlează mediului fiziologic și psihologic

Știm că autocontrolul este influențat de biochimia organismului (o poveste destul de complexă despre neurotransmițători). Ia în calcul că dacă vrei să reușești corpul trebuie să te ajute iar asta înseamnă:

  • să mănânci adecvat (echilibru de macronutrienți),
  • să ai o odihnă bună și
  • să faci mișcare.

Autocontrolul este o formă de adaptare la mediul în care trăiești iar oamenii sunt singurele ființe capabile de asta. De ce? Pentru că avem conștiință de sine. Capacitatea de a ne recunoaște pe noi înșine pe termen lung, adică și azi când mâncăm prostii, fumăm, bem, pierdem vremea dar și mâine, când ne uităm la resturile din bucătărie și la noi înșine în oglindă și de a înțelege că eu cel/cea de azi e tot același cu eu/ea cel/cea de ieri și cu el/ea cea de mâine este ceea ce face să ne încolțească în mine ideea de relație cauză – efect. Adică din cauză că te recunoști în tine cel/cea de ieri și te poți proiecta în tine cel/cea de mâine, adică ești conștient/ă de tine, poți să te prinzi că ai ceva responsabilitate în cele întâmplate și că ai și ceva putere de intervenție în acest lanț de evenimente.

Autocontrolul înseamnă să devii foarte eficient la a crea și a demola obiceiuri. Adaptarea presupune schimbare în funcție de exigențele realității. Uneori asta va însemna să renunți la un mod de a face lucrurile, alte ori să adopți un fel nou de a face lucrurile. Uite câteva idei de cum ai putea să îți dezvolți această super putere de făcut și desfăcut obiceiuri:

  • dezvoltă-ți conștientizarea de sine: psihoterapie, jurnal, meditație, aplicații care îți monitorizează și oglindesc deciziile și comportamentele, relații oneste cu oameni ceva mai bine decât tine, care îți vor reflecta ce văd în tine etc.
  • învață care îți sunt slăbiciunile și limitele și ține cont de ele atunci când îți propui schimbări sau planuri de viitor. Anticipează unde ai putea eșua, planifică strategic și modifică mediul astfel încât să te susțină.
  • folosește instrumente de monitorizare a comportamentelor (de la banalul jurnal la aplicații pentru mâncat, sport, productivitate etc.)
  • atașează costuri angajamentelor pe care ți le iei: disconfort, bani, presiune externă etc. De exemplu pui ceasul să sune dimineață dar îl pui mai departe de tine
  • Ia mereu în calcul consecințele de termen lung: imaginează-ți comportamentul tău de acum multiplicat la 10, 20, 50 de ani și multiplicat de numărul de ori pe care îl faci pe zi
  • fii atent/ă la discursul tău intern, ce îți spui și ce cuvinte folosești: discursul tău creează o realitate și acționezi în conformitate cu ea
  • alege răspunsuri constructive la provocările tale: identifică problema și caută soluții. Învinovățirea ta sau a altora este complet irelevantă și nu face decât să te încurce.

Mituri care ne încurcă

  • IQul bate autocontrolul, adică e suficient să fiu deștept/ă. NU.

Numeroase studii arată că nu e așa. Unele dintre ele sunt pe populația de copii americani vs populația de copii de origine asiatică în SUA. Rezultatele arată că deși IQul este egal, uneori puțin mai mic în cazul copiilor asiatici, performanța lor școlară și ulterior accesul lor la locuri de muncă de nivel înalt este mai bun iar asta se datorează educației de acasă, care pune accentul pe autodisciplină.

  • Stima de sine bună o să ne scoată din impas. NU.

Această teorie a fost avansată undeva în anii 70 și a fost între timp infirmată, dar a rămas adânc înrădăcinată în cultura populară. Nu, nu e suficient să credem despre noi că suntem fabuloși, extraordinari și nemaipomeniți. Ba din contră, asta ne încurcă extrem de tare. Cât privește educația copiilor, studiile arată că stima/imaginea de sine foarte bună nu corelează cu o performanță școlară mai bună, cu relații mai bune sau cu performanță mai bună pe termen lung. În cel mai bun caz stima de sine este o consecință a rezultatelor bune obținute la școală.

Concluzie

Autocontrolul este o super putere pe care noi oamenii o avem și ne servește să ne adaptăm la mediu. Autocontrolul este ceea ne permite să ne creăm obiceiuri noi și să demolăm obiceiuri vechi. Am fost crescuți într-un mindset fix, în convingerea că nu ne putem schimba și nici nu e bine să o facem. Realitatea însă a fost întotdeauna despre schimbare iar azi schimbarea e mai rapidă ca oricând. Siguranța nu mai poate veni din conservarea status quo-ului, ci din adaptare promptă și eficientă. Puterea nu e în rigiditate, ci în flexibilitate iar supraviețuirea chiar e a celui mai puternic.