Azi discut despre ordine în gânduri, experiențe și comportamente. Ordine în inbox, ordine pe birou, dar mai ales ordine în cap.

Vezi

Filmul Perfect Days, premiat la Cannes în 2023, mi se pare o ilustrare magistrală a ordinii de dragul unei vieți cu sens. Deși pe un plan filmul și personajul sunt plini de austeritate, pe alt plan e o bogăție senzorială și emoțională impresionantă. Pentru că avem loc pentru adevărată bogăție abia când renunțăm la tot ce nu e absolut esențial și pentru că lucrurile importante sunt fine și delicate și au nevoie să le faci loc, ca într-un sanctuar. Iar când am ajuns la lucrurile importante, am ajuns la frumos și la sens și viața e bună.

Citește

  • The 7 Habits of Highly Effective People, Stephen R. Covey
  • Getting Things Done, David Allen
  • Indistractable: How To Control Your Attention and Choose Your Life, Nir Eyal

Mergi mai departe

Ordinea nu e un scop în sine, ea nu e bună de dragul său. Ordinea e bună pentru că ne aduce liniște, spațiu mental și fizic să ne relaxăm, să facem ce contează, să ne bucurăm de relațiile importante, de pasiunile noastre, să creăm și să fim aici și acum mulțumiți. Îți propun să te uiți la propria ta dezordine și să vezi unde poți să faci puțin curat, fără să bagi lucruri sub preș.

Recapitulare

Până acum ți-am dat trei unelte care să te ajute în demersul de azi:

  1. Un mindset de creștere: alege să îl dezvolți la tine și la cei din jurul tău
  2. Impune-ți un nivel constant de stres în viața ta, ca instrument de creștere: te ajută să fii mereu în formă, capabil/ă să te adaptezi la orice aduce viața. Nu sta niciodată prea confortabil. Invață, explorează, fă sport, trăiește în natură, renunță sistematic la confort etc.
  3. Crește-ți nivelul de autocontrol și obișnuiește-te să faci ce ai de făcut indiferent dacă ai chef sau nu. Fără limită ne prăbușim, la propriu și la figurat. Avem nevoie să învățăm măsura. Ne punem singuri limite sănătoase atunci când putem să facem ce avem nevoie și să ne abținem de la ce nu ne ajută. Așa navigăm de la un obiectiv la altul.

Ordine sau haos: ești creativ/ă sau doar blocat/ă?

Un studiu a arătat că la orice moment dat ne gândim la cca 150 de lucruri iar lista asta mentală evoluează constant. Problema este că atenția se plimbă arbitrar de la un item la altul indiferent ce facem. Când avem multe pe cap e foarte dificil să fim atenți. Ba mai mult, avem dorințe sau obiective care se bat cap în cap.

Închipuie-ți peisajul tău mental ca o intersecție într-un oraș din India, unde fiecare merge unde are treabă, unii pe jos, alții cu tuktuk, alții pe scuter, cu bagaje, copii, animale, într-o aglomerație de nedescris, strigă claxoane, oamenii strigă, e fum și praf și fiecare se descurcă cum poate. OK, poate tu ești mai norocos/asă și la tine în cap nu e chiar ca în India. Poate e doar ca în Sudul Italiei. Dar tot e multă agitație. Ești cu atenția permanent în toate direcțiile, ești suprastimulat/ă și încordat/ă. E istovitor să funcționezi așa.

Mai există scenariul în care dintr-un motiv sau altul (rareori o iluminare, deseori evitare, negare și depresie) ignori fără probleme tot ce e în jur.  Acesta e un scenariu pe care nu îl discut azi dar pe care se prea poate să îl vezi în jurul tău.

Problema cu gânduri multe pe care le avem în același timp, indiferent că sunt 10 sau 100, este că:

  1. Uneori sunt gânduri sau obiective care intră în conflict, ceea ce generează blocaj în acțiune, indiferent că ne uităm sau nu la ce e în capul nostru.
  2. Nu avem un plan de rezolvare pentru ele, așa că vor continua să ne bântuie până facem ceva cu ele (uneori ani de zile).

Imaginează-ți că ai trei priorități: cariera, relația de cuplu și îngrijirea cuiva (copil, animal de casă, părinte, frate/soră etc.). Cum faci când e nevoie să faci un efort în plus la muncă dar nu mai ai resurse pentru relația de cuplu și apare o nevoie urgentă și pentru cel/cea pe care îl/o ai în grijă? Acum multiplică asta cu ani din viață.

Un alt studiu a arătat că ne confruntăm cu trei consecințe importante atunci când avem obiective care intră în conflict:

  1. Trăim îngrijorare, ruminație și gânduri repetitive care sunt în mare parte neintenționate și neplăcute,
  2. Facem mai puțin pentru că înlocuim acțiunea fizică în exterior cu îngrijorarea (acțiunea rămâne la nivel mental, în cap rulez scenarii),
  3. Sănătatea are de suferit, atât cea fizică, cât și cea psihică.

Multitasking: culmea ineficienței

Atenția distributivă nu e tot una cu flagelul făcutului de mai multe lucruri în același timp. Da, putem să ne distribuim atenția pe diverși stimuli, să avem un focus principal și o atenție periferică, să fim atenți la ce lucrăm dar să simțim dacă vine un miros de ars sau dacă ne-a amorțit un picior sau să auzim că sună telefonul. Dar asta nu e tot una cu a fi atent în ședință în timp ce te joci pe calculator/telefon, cu TVul/un podcast sau muzică în fundal. Asta e cel mai probabil o hiperstimulare la granița cu episodul maniacal și din păcate e un fenomen din ce în ce mai des.

Oamenii sunt foarte obosiți, suprastimulați și confundă această atenție și acțiune dezordonată cu eficiența. Dar nu sunt eficienți. Și rezistă cu rezervorul gol, pe resursele fizice, care vor ceda mai devreme decât ar fi nevoie. Nu mai pomenim că rezultatele sunt lamentabile în asemena condiții, atât pe plan profesional, cât și personal. În cel mai bun caz ești superficial, dacă nu de-a dreptul ignorant și îi încurci pe ceilalți (dacă nu cumva sunt și ei în aceeași situație cu tine, ceea ce e absolut plauzibil).

Performanța și eficiența presupun concentrare pe un singur obiectiv perioade lungi de timp. Dacă vrei să ai succes la ceva te fixezi pe un singur ceva. Exemplele de performanță sportivă sunt poate cele mai evidente, la fel cele ale instrumentiștilor, fiindcă izolarea obiectivului e foarte clară. Dar principiul e același în orice domeniu: vreau să rezolv problema asta, pun tot restul în paranteză sau pe prioritate secundară și muncesc la obiectivul meu până îl îndeplinesc. Poate vreau să îmi iau carnet de șofer, să fac o călătorie în jurul lumii, să fac o schimbare de carieră, să cresc un copil etc. Refac lista de priorități iar rezultatele vor fi direct proporționale cu nivelul meu de concentrare și dedicare.

Ce merge

Există nenumărate resurse legate de productivitate și eficiență. O parte din ele le-am recomandat mai sus și te încurajez să le folosești. Aici o să îți dau niște principii generale pe care să le ai mereu în minte.

  1. Uite-te sistematic la tot ce ai în cap. Scoate din cap și pune pe hârtie. Nu poți lucra în minte nici cu o listă de 25 de itemi, d-apoi de 150.
  • Împarte lucrurile pe care le ai de făcut în cele 4 categorii ale lui David Allen: de făcut, de delegat, de renunțat și de programat pentru mai târziu
  • Refă lista lunar sau la două săptămâni.
  • Dacă ai ceva de lucrat și nu te poți concentra oprește-te și pune pe hârtie ce îți trece prin cap, astfel încât să te ocupi mai târziu.
  1. Fă o listă cu obiectivele tale de termen lung și de termen scurt. Unele vor fi mai clare, altele mai puțin. E în regulă. Ai nevoie și de specificitate, și de flexibilitate.
  • Fă un plan pentru obiectivele tale.
  • Alege care e primul de care te apuci.
  1. Lucrează în mod constant din ambele direcții: de la general la particular și de la particular la general. Rafinează viziunea de termen lung și devino din ce în ce mai abil la rezolvat probleme eficient în aici și acum. Ai nevoie să controlezi atât direcția, cât și viteza. Și ambele sunt la tine.

Concluzie

Putem să trăim la întâmplare sau putem să trăim cu intenție. Autodisciplina și ordinea sunt niște abilități, un mijloc spre un scop pe care îl alegi tu. Poate că vrei mai mult timp pentru tine, poate vrei să nu te mai trezești cu gândul la câte ai de rezolvat, poate vrei să îți investești resursele într-un plan pentru o schimbare majoră. Dacă vrei să ai timp și resurse și să te ocupi de ceea ce are însemnătate pentru tine preia controlul. Fă ordine. Stabilește care îți sunt prioritățile. Fă un plan și ia taurul de coarne. Va cere timp, efort și domolirea egoului/mândriei dar e în puterea ta.