*Acest articol este ediția nr. 2 a newsletterului meu. Te poți abona la el și vei primi la fiecare două săptămâni un email cu articole, recomandări, evenimente pe care le organizez și ore disponibile de terapie. Lasă-mi adresa de email în spațiul de pe homepage și apasă butonul de abonare.

 

Salut!

În ediția de azi vorbesc despre autodisciplină – esența oricărei forme de dezvoltare, fie ea academică, profesională sau personală. În a doua parte îți recomand un articol despre cum învățăm și două podcasturi despre ce înseamnă să fii matur.

I. Autodisciplină

Dacă ar fi să mă concentrez pe un singur concept, o singură abilitate care să îmi folosească pe toate planurile acela ar fi autodisciplina. Conceptul acesta e în tot și în toate și este un indicator fundamental pentru succes, așa că voi dedica următoarele zece ediții (cel puțin) explorării lui în detaliu.

Majoritatea lumii se plânge de prea puțină autodisciplină, mai degrabă decât de prea multă. Există persoane pentru care este foarte ușor să persiste în demersuri sâcâitoare sau neplăcute un timp îndelungat, dar ele sunt rare. Uneori în spatele acestei abilități de fapt se ascunde o personalitate obsesională. Deși aceasta poate avea avantaje din unele puncte de vedere, cred că nu e ceea ce căutăm, fiindcă motorul motivațional, energia pentru a persita nu vine preponderent dintr-o dorință de dezvoltare, cât dintr-o neputință sau o anxietate de a eșua (suprasimplific). Or sănătatea psihică presupune libertatea de a alege între forțele interioare, pulsiunile care te motivează și capacitatea de crea un echilibru sau un compromis între porniri divergente. Și apoi, chiar și persoanele pentru care e ușor să persiste în anumite domenii, tot au aspecte ale vieții în care eșuează lamentabil (ca noi toți, de altfel).

Așadar, pentru toți cei care amână, promit și apoi nu fac, încep și se lasă, vor dar nu au timp, încearcă dar nu reușesc, visează dar nu acționează, pentru toți cei care au în suflet undeva o dorință pe care vor să o facă realitate, sper ca această serie de articole să vă ajute să vă înțelegeți mai bine, să vă deblocați, să vă faceți un plan de acțiune și să îl executați!

Ce este autodisciplină?

Autodisciplina este piatra de temelie pentru orice formă de dezvoltare personală. Este ceea ce ne ghidează spre aspirațiile și scopurile noastre cu hotărâre și concentrare de neclintit. Dacă o avem. Dacă nu, sau dacă avem o reacție de respingere numai când auzim cuvântul disciplină, probabil suntem la o distanță destul de mare și o viteză destul de mică față de prea mult succes.

Autodisciplina este abilitatea de a ne controla impulsurile, de a rămâne dedicați unei sarcini și de a persevera prin momentele dificile – o calitate esențială când vine vorba de succes sub diversele sale aspecte. Autodisciplina este apanajul maturității.

După cum poate te-ai prins, maturitatea emoțională sau psihică nu e tot una cu cea biologică; adică degeaba are păr alb în cap, tot poate să aibă minte și comportamente de copil de 5 ani. Degeaba e îmbrăcat/ă la costum și are o funcție cu responsabilitate, că tot poate să se smiorcăie sau să facă o criză de furie când ceva nu a ieșit cum vrea sau să se lamenteze că ceva e prea greu, să se enerveze că ceilalți nu îl/o ascultă și să vrea să se consoleze cu ceva dulce/ o bere/ o țigară sau vărsându-și nervii pe altcineva (partener/ă, copil, subalterni). Degeaba are o vârstă adultă, că tot fuge de adevărurile mari ale vieții, tot nu se descurcă să faă față durerii și pierderii și încă îi e frică de moarte, suferință, cimitir și mers la doctor să își ia sânge sau la dentist.

În esența ei, autodisciplina este despre a lua decizii care duc la beneficii pe termen lung, mai degrabă decât a ceda în favoarea unei plăceri imediate. Uneori plăcerea imediată e doar evitarea neplăcerii. Ex. nu mă urc în avion ca să evit să mă confrunt cu frica mea de avion, evit să îmi fac o mamografie/control de prostată/analize de sânge pentru că mă tem de procedură sau de a afla că am ceva. Autodisciplina înseamnă a înfrunta disconfortul de moment de dragul confortului, sănătății sau plăcerii de termen mai lung.

La ce e bună autodisciplina?

Oamenii cu un grad înalt de autodisciplină tind să aibă mult mai mult succes decât ceilalți, pe toate planurile vieții: academic, profesional sau în relațiile personale, fiindcă sunt mai bine pregătiți să își creeze și să îndeplinească obiective relevante pentru ei, să lucreze cu mai multă seriozitate în direcția îndeplinirii lor și să facă față diverselor dificultăți pe drumul către succes.

Într-o lume plină de plăceri la minut și lucruri care să ne distragă atenția, cei care pot rezista seducției recompenselor și confortului imediat au o șansă să ducă o viață conștientă, liberă și sănătoasă. Pseudo confortul fizic, intelectual sau emoțional a devenit norma societăților moderne. Pentru orice neajuns avem un plasture care să ne distragă atenția de la ce ne doare sau ce nu merge cu adevărat, se găsește întotdeauna ceva care să ne păstreze semiamorțiți în zona de confort, oricât de nesănătos ar fi pe termen lung.

Autodisciplina merge mai departe decât sfera realizărilor personale. Este baza unui comportament moral și al unui proces responsabil de luare a deciziilor. Impactul disciplinei de sine este enorm în lume. Rigoarea și disciplina cu care gândim și acționăm influențează totul: politica, economia, socialul, educația, mediul etc. Persoanele cu o bună disciplină de sine aderă mai consistent la principii morale, acționează responsabil în viața personală și profesională și contribuie pozitiv în societate. Într-o lume în care integritatea e un bun rar întâlnit, autodisciplina la o persoană este un reper de încredere și siguranță.

Cultivarea disciplinei de sine presupune o combinație de conștiință de sine activă, fixarea de scopuri și formarea de obiceiuri. Ai nevoie să îți identifici scopurile pe termen lung, să le împarți în etape pe care le poți gestiona și să creezi rutini care susțin un progres constant pe termen lung în direcția pe care ai ales-o. Firește, asta nu e ceva care se obține peste noapte; e mai curând o călătorie în care te îmbunătățești permanent și devi din ce în ce mai iscusit la ce ți-ai propus.

În psihoterapie autodisciplina este catalizatorul pentru transformare de sine profundă și creștere, maturizare. Este forța care îți dă puterea să navighezi prin complexitățile lumii tale interioare, îți dezvoltă reziliența și îți  deschide accesul la resurse interioare nebănuite. Disciplina de sine joacă un rol esențial în această călătorie de descoperire de sine care este psihoterapia, fiindcă aduce structura și angajamentul necesare parcurgerii acestui proces.

Este nevoie de multă autodisciplină pentru a persevera într-un demers de explorare onestă a propriilor gânduri, emoții, comportamente, mai ales atunci când mintea se golește la fiecare tentativă de investigare sau când stânjeneala te blochează.  Mai mult, e nevoie de autodisciplină între ședințe, astfel încât să continui să te observi, să încerci să te înțelegi mai bine și să acționezi diferit, atunci când ai de schimbat modele de relaționare sau obiceiuri nesănătoase. Autodisciplina este cea care crează puntea între momentele de insight din terapie și un comportament diferit în viața cotidiană.

Oricine își dorește să crească, să se dezvolte trebuie să îmbrățișeze o formă de disconfort. Oricine a decis că e bine așa cum e și nu mai are nimic de îmbunătățit la sine alege confortul cu prețul de a fi încetat să evolueze. Viața pe acest pământ e schimbare, fie că ne convine sau nu. Putem alege conștient și activ direcția în care să ne schimbăm sau putem îngheța într-un confort prezent și vom încremeni într-o stare care mai devreme sau mai târziu devine caducă. Cu toții avem un termen de expirare dar cu autodisciplină putem determina cât de mult o să ne placă ce ni se întâmplă până la acel termen de expirare.

În edițiile următoare voi vorbi despre: amânare, lipsa de concentrare, controlul impulsului, atitudine sau mindset, muncă, efort, repetiție, voință, luarea deciziilor, comportamente, impactul voinței asupra sănătății fizice, capacității cognitive și emoțiilor, motivație intrinsecă vs motivație extrinsecă, funcții executive și multe altele. Voi studia câte o carte pentru fiecare ediție a newsletterului și voi încerca să aduc mai multă lumină pe acest concept de autodisciplină.

II. Recomandări

De citit:

Articolul acesta despre cum (să) învățăm

De ascultat:

Disponibil pe orice aplicație de podcasturi folosiți. Aici linkul e la Spotify.

We Can Do Hard Things, ep. 263. Healing from emotionally immature parents, with Lindsay C. Gibson

We Can Do Hard Things, ep. 264. Disentangling from Emotionally Immature People, with Lindsay C Gibson