Avem nevoie să muncim. Nu doar pentru că avem nevoie de bani, ci și pentru că ne dă un sentiment de competență, de putere, de autonomie, un sens. Dacă munca pe care o facem nu ne împlinește devenim stresați, nemulțumiți, blazați și deprimați. O viață bună presupune și dezvoltare profesională.

În prima parte a articolului de azi o să discut despre ce presupune un climat de lucru sănătos și ce criterii poți urmări atunci când îți cauți un loc de muncă sau când vrei să creezi chiar tu acest climat de muncă sănătos în echipa/compania ta. În a doua parte discut despre ce poți face la nivel personal pentru a-ți face viața mai bună la serviciu.

I. Dimensiuni cheie pentru un climat de muncă sănătos

Cele șase dimensiuni pe care le descriu mai jos determină calitatea mediului de lucru. Pentru fiecare persoană ceea ce contează cel mai mult e diferit dar acesta este un minim necesar care dacă nu este satisfăcut, mediul de lucru nu este sigur.

  1. Cerințele: angajații pot face față cerințelor muncii pe care o au. Aici sunt incluse: competența, nivelul de încărcare, programul de lucru și mediul de lucru. Mă presezi să fac ceva ce e dincolo de competența mea sau pentru care nu am resursele adecvate. Am devenit părinte sau trec printr-o problemă de sănătate și am nevoie de un program flexibil.
  2. Controlul: să poți avea un cuvânt de spus în felul în care îți faci treaba.
  3. Sprijinul: să primești informație și susținere adecvate. Asta include încurajare, suport, resurse din partea organizației, a managerului direct și a colegilor. Un caz clasic este să scoți castane din foc cu mâna altuia. N-ați pățit?
  4. Relațiile: un mediu de lucru pozitiv și cooperant, astfel încât să se evite conflictul sau orice fel de comportament inacceptabil. Am această amintire a unui apel telefonic la care am asistat, în care A se lansează într-o tiradă de critici și țipete față de B, care sunase să ceară ajutor. Mi-am făcut un dușman pe veci fiindcă am spus mai departe șefei lui A că așa ceva e inacceptabil. Dar cât de frecvente sunt aceste personaje la locul de muncă și cât rară este o cultură a dialogului și cooperării, alături de mecanisme de raportare a abuzului.
  5. Rolul: să fie clar care este rolul tău și care sunt responsabilitățile tale și să nu fii în situația de a avea roluri care intră în conflict. Situații în care se pune presiune pe tine să faci ceva ce nu e în atribuțiile tale iar dacă ceva nu iese bine responsabilitatea e la tine. Situații în care ți se cere să accepți un rol în plus dar fără să ți se ia ceva din rolul pe care deja îl ai, așa că unele activități intră în conflict iar timpul e insuficient pentru amândouă. Oare de câte ori nu ai trecut prin așa ceva?
  6. Schimbarea: angajații sunt implicați în mod frecvent în procesele de schimbare. Cineva, undeva decide că e nevoie să fie schimbate niște instrumente de lucru dar consultarea e precară. La tine ajunge un instrument care merge mai prost decât cel de dinainte iar munca ta acum durează mai mult. Se decide creșterea numărului de zile de lucru de la birou dar decizia nu e luată după o consultare cu angajații. Situațiile acestea te fac să te simți ca un obiect mutat dintr-o parte în alta, nu o ființă cu nevoi și păreri, constați că nu contezi.

Alți factori care contribuie la nivelul de stres și la starea de sănătate psihică a angajaților sunt:

  • Ore suplimentare și lipsa pauzelor: săptămâni sau luni la rând când lucrezi la foc continuu, mănânci pe taste și nu te ridici nici să mergi la baie. Nu mai ai niciun strop de energie pentru tine sau pentru casă și familie.
  • Să nu poți să îți iei concediu: nu are cine să își țină locul, se pune presiune pe tine să fii disponibil/ă în concediu.
  • Un mediu de lucru fizic nepotrivit: nu e aer proaspăt, nu te vede soarele, ecranul monitorului e mult prea mic pentru ce ai tu de făcut, ești mereu întrerupt/ă și e zgomot.
  • Roluri cu risc foarte mare: ești chirurg, lucrezi în serviciul de urgențe, lucrezi în asistență socială și te confrunți mereu cu situații de criză, ai pe mână bugete foarte mari, echipe mari, construiești infrastructură sau locuințe, iei decizii care pot afecta comunități sau țări, de munca ta depind vieți, slujbe etc.
  • Lucru singur, izolat: ești deconectat de restul echipei, nu primești feedback, nu știe nimeni cine ești și ce faci.
  • Nesiguranța locului de muncă.
  • Girjile financiare.

Ce face un loc de muncă să fie sănătos și plăcut sunt relațiile dintre oameni și felul în care organizația/patronul/șeful se raportează la oamenii lui/ei. O cultură organizațională sănătoasă face toată diferența.

II. Ce poți tu să faci ca să îți fie mai bine la serviciu?

  1. Creează o limită clară și fermă pentru timpul pe care îl aloci serviciului. Asta presupune inclusiv să nu mai investești atenție și gânduri în direcția serviciului după ce ai încheiat ziua de lucru.

2. Fă-ți o rutină de încheiere pentru ziua de lucru.

  • Stabilești la ce oră te oprești.
  • Planifică de la începutul zilei ce vei face la finalul zilei, înainte de plecare iar în a doua jumătate a zilei planifică ce vei face a doua zi.
  • Cu 10 minute înainte de ora de închidere începi să închizi ce ai de făcut.
  • Deconectează-te de orice sursă de comunicare cu locul de muncă, dacă e cazul setează mesaje că vei fi din nou disponibil mâine.
  • Folosește drumul de la serviciu spre casă ca pe un spațiu tampon în care să te separi de universul de serviciu. Golește-ți mintea de preocupările de muncă și mută-ți atenția spre ce urmează să faci și ce ți-ar face plăcere. Dacă poți face drumul pe jos măcar parțial, cu atât mai bine. Mișcarea ajută la deconectare.

3. Creează-ți obiceiuri sănătoase la serviciu: ia pauze regulate și folosește timpul acela ca să te recreezi cu adevărat. Ieși din birou, privește cerul, respiră, mișcă-te și întinde-ți corpul. (Nu am ales aleator acțiunile. Fă-le așa.)

4. Creează relații bune și de sprijin în jurul tău; ia distanță față de căpușe de energie, șantajiști emoționali, profitori și manipulatori.

5. Navighează cu maturitate perioadele încărcate: acceptă situația în loc să te lupți, reglează-ți emoțiile, calibrează-ți așteptările, pune-ți în mișcare abilitățile de rezolvare a problemelor și planificare a timpului, dozează-ți efortul și dă-ți resursele de bază (somn, mișcare, hrană, vitamine).

6. Ia atitudine față de persoanele dificile, fie ele colegi sau șefi. Nu încerca să îi împaci, nu tăcea, nu le tolera nicicum comportamentul abuziv. Spune-i în față, spune șefului sau șefului șefului, anunță la resurse umane. Dacă situația nu se schimbă, pleacă.

7. Spune nu atunci când e cazul.

***

Uneori locul de muncă e un spațiu în care cineva face abuz de putere. La fel ca într-o familie sau într-un grup de prieteni, și la muncă cineva poate deveni abuziv sau poate încerca să profite de ceilalți. Unii oameni au un comportament toxic: sunt critici, sunt irascibili, sunt delăsători, dezorganizați, neserioși, violenți etc. Uneori sunt oamenii cu care lucrezi în mod direct, alte ori sunt departe de tine dar determină contextul în care lucrezi. Indiferent de cum este contextul tău profesional, cel mai important este ce poți face tu cu tine și pentru tine. Dacă nu ai sprijin la nivel de cultură organizațională, dacă simți că îți este dificil sau imposibil să pui limite, să te aperi, să îți spui părerea, caută sprijin. Nu putem spune nu atunci când nu avem încredere în noi și în puterile noastre. Nu îi pot spune șefului meu că este inadmisibil să țipe la mine sau să îmi pretindă să fac două joburi, indiferent cât m-ar plăti, fiindcă îmi e rușine să îl/o confrunt, fiindcă nu îmi place să fiu într-o discuție tensionată, fiindcă mă tem că dacă nu tolerez tot ce mi se cere îmi voi pierde slujba, fiindcă nu cred că îmi voi găsi altă slujbă etc. Dacă ești într-o astfel de situație caută sprijin: la psiholog pentru partea emoțională și de încredere în sine, la resurse umane și/sau prieteni pentru ce se întâmplă la serviciu.