Când vacanțele de familie sunt perfecte doar în poze

După vacanță discuție cu un furnizor care mă sunase. Îi spun că mă întorsesem de mult, dar știam că și el e plecat în vacanță.

– Ah, nu…. Concediul s-a dus, am și uitat de el!

– Eh, lasă, că poate mai prindeți să mai mergeți o dată vara asta.

– Ah, nu, nu, nu! Mi-a ajuns! M-am și săturat!

Când ne-am întâlnit, cum s-a întâmplat, cum nu, mi-a povestit puțin despre cum a fost în vacanță și cum e sătul și preferă la serviciu. Soția tropăia din iarnă că vrea vacanță, dar când au ajuns, împreună cu copiii, a fost orice numai odihnă și relaxare nu. În plus, se și arsese rău de tot de la soare. (Ca mulți bărbați despre care am auzit, nu se dăduse cu cremă de protecție, că nu e bărbătesc). Când m-am întors să iau mașina am aflat și după ce ofta de fapt: măcar trei zile cu soția în concediu. Doar ei! Nu mai mult, că li se face dor de copii.

O săptămână mai târziu vorbesc cu niște cunoștințe care tocmai se întorceau din concediu.

– Ce fain! Cum a fost? V-ați distrat bine?

Niște fețe prelungi și istovite, cu un zâmbet doar pe jumătate îmi răspund:

– Am cărat în fiecare zi bulendre: colace, mingii, lopățele, prosoape, crème, cărțile, fructe, apă, saltea… N-am avut o juma’ de oră de liniște și pace! Iar dușul și despăducherea seara, după nisip, sare, alge și cremă de plajă lipite bine pe piele și în păr… După ce că eram rupți după o zi la soare și cărat bagaje…

Nu pot să spun că e prima oară când aud sau văd această versiune de vacanță la familii cu copii. Ce ne facem cu vacanțele de familie care mai mult ne obosesc și îadesea ne certăm? Cum se face că deși plănuim de prin iarnă unde să mergem și așteptăm plecarea la mare ca omul însetat în deșert, când ajungem să facem bagajele și ne pornim la drum realitatea pare să fi făcut visul chisăliță, cu o lovitură fix în moalele capului?

Armonia în doi, în special între adulți, pare să fie ceva mult mai ușor de obținut decât armonia în trei sau cinci, de vârste diferite și cu puteri și interese diferite. În familie sunt mai multe paliere: cel al copiilor și cel al părinților, dar și locul comun în care ei se reunesc. Nevoile fiecăruia sunt foarte diferite și rolurile între care adultul se vede nevoit să penduleze sunt multe: părinte, partener de joacă, mentor, amant/ă, pater/mater familias etc.

Copiii au nevoie de spațiu de joacă și libertate. Asta înseamnă că părintele trebuie să fie un gard și un paznic invizibil. Să fie acolo când e nevoie, mereu în stand by. Extrem de obositor! Exclus să ai o oră în care să te poți concentra doar pe tine sau pe ce îți place ție să faci! Adulții au și ei nevoie de un timp și un spațiu al lor, evident. Să se odihnească – alt lucru exclus într-o vacanță cu copiii (cel puțin din ce știu eu). Poate au nevoie și de niște timp pentru ei înșiși și de un timp de cuplu, unul cu celălalt. Dar e dificil să te conectezi la latura ta senzuală și să îi faci ochi dulci partenerului/partenerei când ești cu ochii în patru la ce face copilul cu tacâmurile (arme albe până la o vârstă avansată) sau când ți se face scrub cu nisip inclusiv în păr, ești târâit prin apă ori scufundat și te bați cu alge… Șansele să ieși din apă precum Poseidon ori Afrodita, într-un costum de baie care încă mai stă pe tine sunt și ele reduse sever.

Unul din felurile în care ne stricăm singuri vacanțele este că avem așteptări nerealiste de la noi și de la partenerii/partenerele nostre dar și de la copii. Celălalt este a nu face echipă bună pe palierul părinților. Fiecare vine obosit în vacanță și dacă sarcinile și responsabilitățile nu se împart explicit și rezonabil, frustrarea va fi mare de ambele părți. Și nu în ultimul rând, ne stricăm vacanța cu așteptarea de a fi perfecți: organizați, liniștiți, relaxați, fresh și cu toate planetele aliniate. Ori una din trăsăturile esențiale ale unei vacanțe bune este neprevăzutul și ce reușim să scoatem din el. Cele mai bune povești de vacanțe sunt despre cele care nu au mers strună!

Nu cereți de la voi mai mult decât e omenește posibil! Încercați să vă faceți două vacanțe: una de familie, cu copiii și alta de cuplu. În vacanța de familie inspirați-vă din joaca copiilor: fără miză, fără inhibiții sociale, fără grija timpului, curioși și naturali. Iar în vacanța de cuplu creați-vă un spațiu în care să vă puteți conecta la toate lucrurile care vă fac plăcere, la relația de cuplu și la propria senzualitate. Puneți în paranteză casa, serviciul, telefonul și aveți grijă doar de voi.

  • Articol publicat mai întâi pe https://republica.ro/z-cum-a-fost-in-concediu-mi-a-ajuns-m-am-si-saturat-cand-vacantele-de-familie-sunt-perfecte-doar-in-poze