Agresivitatea și violența la copii

Ce este comportamentul agresiv la copii și cum îl corectăm

Agresivitatea și violența par să fi devenit endemice în școli și gărdinițe. Este întâlnită la copii de toate vârstele, în școli de stat sau private. Într-un context social în care adulții sunt mereu grăbiți, stresați și îngrijorați, fără timp pentru relaxare și conectare, ei înșiși agresați zilnic de viața cotidiană, copiii oglindesc la nivel micro nivelul de frustrare și furie din ecosistemul lor.

Ce este agresivitatea și cum se manifestă

Ce numim comportament agresiv? De la copii de doi ani care mușcă și lovesc, la copii de gimnaziu care se bat și înjură, până la adolescenți antisociali, manifestările sunt variate. Printre comportamentele agresive se numără:

– agresivitatea fizică (față de alți copii, față de adulți sau față de animale)

– agresivitatea verbală (înjurături, amenințări, ironie)

– smiorcăielile

– crizele de furie

– sfidarea

– comportamentul de intimidare

– certurile cu adulții sau cu alți copii

Tipurile de agresivitate se împart în:

– agresivitate fizică: lovit, ciupit, mușcat, îmbrâncit, pus piedici etc.;

– agresivitate verbală: amenințat, ironizat, înjurat, țipat, insultat;

– agresivitate relațională: evitarea sau excluderea anumitor copii din jocuri sau din activitățile unui grup, umilirea, poreclirea, răspândirea de zvonuri, șantajul emoțional (ex. Nu mai ești prieten/ă cu mine dacă nu faci ce zic eu).

Adesea comportamente ca furia sau sfidarea fac parte din procesul normal de creștere al copilului, în măsura în care ei încearcă să își crească nivelul de independență, testând limitele și regulile impuse de adulți. Însă atunci când unul sau mai multe din aceste comportamente se repetă pe o perioadă de șase luni sau mai mult, sunt frecvente, se manifestă în medii diverse (la școală, acasă, cu prietenii etc.) și interferează cu adaptarea socială și școlară a copilului, se poate vorbi despre tulburări de conduită sau de comportament disruptiv.

Copiii care nu manifestă comportamente prosociale și atitudini pozitive în interacțiunile cu ceilalți riscă să dezvolte probleme de comportament severe la vârsta adolescenței, cum ar fi implicarea în bătăi, cruzime față de animale, distrugerea de bunuri și vandalism, consum și trafic de droguri, comportament sexual promiscuu.

Tabelul 1. Aspecte după care se pot identifica elevii implicați în comportamente de agresivitate/intimidare1

Victimă

Acuze somatice:

– insomnii sau somn agitat

– dureri de stomac

– dureri de cap

– re-apariție enurezis (pipi în pat)

Simptome psihologice:

– depresie

– singurătate

– anxietate

– ideație și tentative de suicid

Schimbări în comportament:

– iritabilitate

– concentrare scăzută

– refuz de a merge la școală

– consum de substanțe

Probleme la școală:

– eșecuri școlare

– absențe

– probleme sociale

– lipsa prietenilor

Caracteristici unice:

– copii care au condiții medicale cronice

– aspect fizic diferit

– elevi integrați în educația specială

– elevi din centre de plasament

Dovezi fizice:

– hainele și obiectele care le aparțin sunt rupte sau deteriorate

– lipsa banilor de buzunar

– apariția inexplicabilă a unor tăieturi, julituri, lovituri, vânătăi etc.

Agresor

Caracteristici:

– agresivitate

– încredere în sine exagerată

– lipsa empatiei/ comportament tiranic

– probleme de opoziționism (sfidare, relație proastă cu autoritatea/adultul)

Influența mediului familial:

– pedepse fizice

– stil parental autoritar

– contactul cu modele violente de rezolvare a conflictelor

– lipsa conectării cu părintele

Cauzele comportamentului agresiv

Comportamentele oamenilor sunt influențate pe de o parte de temperament, care face parte din zestrea genetică, pe de altă parte de educație – de modelele parentale și de relaționarea cu mediul educațional.

Iată mai jos o serie de factori de risc pentru apariția comportamentului agresiv:

– stilul parental autoritar, stilul permisiv și cel neimplicat,

– lipsa de consecvență și de structurare a mediului din care face parte copilul (rutină, reguli clare),

– atenția acordată comportamentelor negative (atunci când părintele sau educatorul atrag atenția asupra a ceea ce nu face bine copilul, în loc să îl laude sau să observe când face ceva bine),

– comunicarea neadecvată a criticilor și etichetarea,

– insuficient accent pe dezvoltarea abilităților sociale și emoționale,

– strategii de disciplinare deficitare (bătaia, pedeapsa, cearta),

– controlul excesiv,

– lipsa de monitorizare,

– atitudinea inadecvată față de reacțiile emoționale negative ale copiilor.

Ce putem face?

Atunci când observăm la copilul nostru că ar putea fi în rolul de victimă sau de agresor este important să:

– nu trecem cu vederea,

– observăm comportamentul copilului în diverse contexte sociale,

– cerem feedback de la educator sau alți adulți cu care își petrece timpul,

– cerem suportul psihologului școlar,

– apelăm la serviciile unui psihoterapeut pentru a înțelege ce se întâmplă și pentru a stabili o strategie de intervenție.

1Benga Oana, Bădan Adrian, Opre Adrian, coordonatori, „Strategii de prevenție a problemelor de comportament”, editura ASCR, 2015, Cluj Napoca

Articol publict prima oară în https://www.cariereonline.ro/inspiratie/kids-management/ce-este-comportamentul-agresiv-la-copii-si-cum-il-corectam